La doar câteva zile distanță de primul tur al alegerilor prezidențiale din 2025, peisajul politic românesc este dominat nu doar de confruntarea electorală dintre candidați, ci și de o dispută din ce în ce mai aprinsă între institutele de sondare. După fiascoul sondajelor din 2024, când candidatul Călin Georgescu a fost aproape complet ignorat de estimările oficiale dar a reușit un scor electoral semnificativ, încrederea publicului în capacitatea sondajelor de a anticipa voința populară a atins un minim istoric. În acest context tensionat, ultimele cifre publicate între 23 martie și 28 aprilie 2025 nu fac decât să adâncească incertitudinea.
O bătălie între trei mari favoriți
Conform mediei celor mai recente zece sondaje, trei candidați domină cursa: George Simion, liderul AUR, Crin Antonescu, fost lider liberal reîntors spectaculos în politică, și Nicușor Dan, actual primar al Capitalei. Toți trei au avut variații semnificative în sondaje, în funcție de institutul care le-a realizat.
George Simion pare să fie favorit în majoritatea sondajelor, oscilând între 22,4% (MKOR, 2 aprilie) și un impresionant 35% (Verifield, 31 martie). Deși diferențele sunt mari, el apare constant pe primul loc în toate sondajele analizate, sugerând o bază electorală stabilă, dar și un posibil avantaj logistic în mobilizarea electoratului.
Crin Antonescu se află într-o poziție mult mai volatilă. De la doar 13,5% (MKOR) la 26% (FlashData), evoluția sa reflectă nu doar percepții schimbătoare, ci și lipsa unei campanii extrem de vizibile. Cu toate acestea, prezența sa constantă în top 3 și ascensiunea în unele sondaje indică o revenire a electoratului liberal tradițional.
Nicușor Dan, susținut de un electorat urban, educat și preponderent tânăr, variază între 16,2% (MKOR) și aproape 30% (”Noi, cetățenii”). Prezența sa în top 3 este constantă, însă cu fluctuații care ridică întrebări despre consistența bazei sale de susținători.
Restul plutonului: candidați cu șanse mici, dar influență mare
În spatele celor trei favoriți se află un grup eterogen de candidați care, deși nu par să aibă șanse reale de a intra în turul doi, pot juca roluri decisive în redistribuirea voturilor sau chiar în fragmentarea electoratului.
Victor Ponta, fost premier și veteran al politicii românești, a înregistrat scoruri între 8% și 21%, dar tendința generală pare descendentă. Ponta rămâne însă un vector de mobilizare pentru o parte a electoratului social-democrat dezamăgit de actuala conducere a PSD.
Elena Lasconi, primărița din Câmpulung Muscel, a reușit să atragă atenția opiniei publice, dar nu și o masă critică de alegători la nivel național. Scorurile sale variază între 3,8% și 9%, semn că are o imagine bună, dar resurse limitate în campanie.
Candidații Lavinia Șandru, Daniel Funeriu și Cristian Terheș (menționat doar de CURS) apar în sondaje cu scoruri foarte mici, între 1% și 4,8%. Deși puțin relevanți în privința șanselor, aceștia pot afecta rezultatele în condițiile unei curse strânse.
Discrepanțele dintre sondaje: cauze și implicații
Analizând sondajele din perioada 23 martie – 28 aprilie, se observă diferențe semnificative între institute, nu doar în procente, ci și în ierarhii. Spre exemplu, sondajul IRSOP din 16 aprilie îl plasează pe Victor Ponta pe locul 3 cu 18%, înaintea lui Crin Antonescu, în timp ce în alte sondaje din aceeași perioadă (FlashData sau CURS) scorul lui Ponta este aproape la jumătate.
Aceste discrepanțe ridică serioase semne de întrebare privind metodologia sondajelor:
-
Marja de eroare și eșantionarea: Multe institute nu publică detalii clare privind dimensiunea eșantioanelor, metoda de selecție, rata de răspuns sau gradul de reprezentativitate, aspecte esențiale pentru evaluarea corectitudinii unui sondaj.
-
Interferența politică: Mai multe institute au fost acuzate în trecut de relații suspecte cu diverse partide politice, iar unele dintre sondaje par să servească mai mult agende de campanie decât realități electorale.
-
Fenomenul „respondentului ascuns”: După alegerile din 2024, analiștii au început să vorbească despre o categorie importantă de alegători care evită să răspundă sincer la sondaje sau refuză participarea, distorsionând astfel rezultatele.
Criza de încredere în sondaje: Un pericol pentru democrație?
După precedentul din 2024, când candidatul Călin Georgescu a fost complet subestimat de sondaje și a obținut un scor dublu față de estimările pre-tur, opinia publică s-a distanțat vizibil de studiile de opinie. Astăzi, doar 18% dintre români declară că au încredere mare în sondajele electorale, potrivit unui sondaj realizat în martie 2025 de IRES.
Această neîncredere poate avea consecințe grave:
-
Alegătorii pot decide să nu se prezinte la vot, considerând că lupta este deja decisă.
-
Partidele pot contesta rezultatele oficiale dacă diferă mult de cele din sondaje.
-
Se deschide poarta pentru manipulări, propagandă și dezinformare.
Totul se joacă în turul întâi
Alegerile prezidențiale din 2025 se anunță ca fiind cele mai imprevizibile din ultimii 20 de ani. Deși George Simion este favorit în majoritatea sondajelor, diferențele mici dintre primele trei poziții fac ca orice scenariu să fie posibil. O mobilizare puternică de ultim moment, o gafă de campanie sau o alianță strategică pot schimba complet ierarhia finală.
Pe fundalul unei crize de încredere în sondajele de opinie și a unei campanii marcate de polarizare, fake news și retorică agresivă, un lucru este cert: viitorul președinte al României va fi decis mai degrabă în secțiile de votare, decât în laboratoarele sociologice. Rămâne de văzut dacă votul din 2025 va aduce o schimbare de paradigmă sau va confirma tendințele naționaliste și conservatoare ce par să domine Europa în ultimii ani.
